A Fi Un Bun Parinte…A Fi Un Instructor De Parinti

De-a lungul carierei unei educatoare, se cere acesteia sa faca si consiliere pentru parinti, chiar daca a absolvit sau nu un curs special pentru aceasta, chiar daca la randul ei este sau nu parinte.

Un cadru foarte potrivit pentru consilierea parintilor s-a dovedit a fi acest curs pentru parinti “EDUCATI ASA!”, care, cu toate micile imperfectiuni si aspecte discutabile (cum ar fi inadecvarea filmuletului de prezentare a situatiilor problema, care sunt foarte departe de situatiile specifice tarii noastre, de concretetea unor situatii familiale ale cursantilor) aduce laolalta cadre didactice si parinti, mai ales tineri, dornici in a se perfectiona in actul educativ pe care il rasfrang asupra copiilor lor, constienti ca schimbarile din societate pretind acest lucru.

Unul din pasii pe care cursantii (parintii) au de facut, spre finalul cursului, este asezarea intr-o anumita ordine, dorita de ei a unor calitati pe care le considera prioritare in ce priveste importanta lor in viata copiilor.

Intr-o dispunere absolut aleatorie, acestea sunt urmatoarele: AMBITIE, CREATIVITATE, ONESTITATE, A FI RELIGIOS, O BUNA EDUCATIE, A RESPECTA PARINTII, A FI SUPUS, OSPITALITATE, INDEPENDENTA, MANIERE FRUMOASE, INCREDERE IN SINE, COMPORTAMENT SOCIAL.

Trecand peste faptul ca poate aceste “criterii” n-au fost alese la modul ideal, sau ca li s-ar mai putea adauga, dupa unele opinii, si alte calitati (harnicie, toleranta, a fi autoritar, consecventa etc.) cursul le prevede pe cele enumerate si cere parintilor sa le aseze in ordinea dorita, dar li se cere si sa argumenteze de ce li se par prioritare unele sau altele in devenirea copilului lor.

A existat parinte care a inceput lista cu A FI RELIGIOS – acestui criteriu subsumandu-i-se toate celelalte, ceea ce pare a fi oarecum ciudat, de vreme ce, pana la a fi religios, parintele a intervenit oricum in liberul arbitru al copilului, acesta trebuie sa fi trecut prin multe alte etape anterior.

O mamica tanara a pus pe primul loc A RESPECTA PARINTII apoi A FI SUPUS. O privire in plan psihologic spune foarte multe despre ceea ce-si doreste de fapt parintele, mai mult pentru sine, pentru a-l stapani mai usor pe copil, facand din el, poate, o plastilina moale si usor de modelat, trecand in alt plan secundar, aspecte privind personalitatea copilului.

Fara a judeca sau cataloga atitudinea parintelui, nedorind sa consider ca fiind mai buna sau mai putin potrivita una sau alta dintre clasificarile facute de parinti (mai ales ca acestia si-au argumentat oricum alegerea facuta), ca instructor de parinti am sesizat urmatorul aspect: cele douasprezece criterii s-ar putea imparti in doua:

1. Cele care vizeaza personalitatea copilului, cele care il particularizeaza ca individ;
2. Cele care vizeaza intrarea lui in colectivitate, facand din el un membru al societatii integratoare.

Acest mod de a privi lucrurile imparte criteriile in doua grupuri, dupa cum urmeaza (din nou ordinea este aleatorie):

INDIVID
- AMBITIE
- INCREDERE IN SINE
- ONESTITATE
- A FI RELIGIOS
- CREATIVITATE

INTEGRARE SOCIALA
- O BUNA EDUCATIE
- A RESPECTA PARINTII
- SUPUNERE
- OSPITALITATE
- MANIERE FRUMOASE
- COMPORTAMENT SOCIAL

Dupa cum este conceput cursul, parintii nu sunt avizati in ceea ce priveste unghiul din care pot privi criteriile, fapt pentru care aranjarea proritatilor poate oferi unele surprize sau poate genera o usoara stare de confuzie in randul cursantilor mai analitici, care pot sesiza ambiguitatea sensurilor.

Pentru altii simpla lor enumerare nu ridica nici un fel de problema. Nimic nu se impune insa ca fiind definitiv si de neschimbat, mai ales ca acest curs este unul orientativ.

Totul se subordoneaza, in cele din urma, tipului de societate, felului in care fiecare parinte, impreuna cu ceilalti factori educationale, inteleg sa-l pregateasca pe copil pentru a face fata cerintelor unei societati dinamice, pentru a razbi in viata.

Uneori dorinta parintelui de a avea un copil docil si supus contravine necesitatii ca acesta sa paseasca in viata increzator si independent, avand capacitatea de a-si asuma decizii. Pana la final nici un parinte nu poate sa-si doreasca un copil “tinut in brate”, dependend de mama si de tata chiar si in viata lui de adult.

Pentru a concluziona, putem spune ca pentru a fi un bun parinte oricine trebuie sa faca mai mereu incursiuni in sufletul copilului, sa nu uite ca acesta va uita poate cunostintele, sfaturile, impresiile, dar nu va uita niciodata “cum l-ai facut sa se simta”. Un bun parinte va duce mereu cu sine memoria propriei copilarii.

Ghidul Parintilor – Esti Sau Nu Un Model Pentru Copilul Tau?

A ajuta parintii sa-si inteleaga mai bine copiii, este onorant si deopotriva un act mai mult decat responsabil.
Pornim de la premisa ca uneori parintii, ca si copiii lor, de altfel, nu trebuie sa fie “agresati” cu sfaturi date cu orice pret, ca, in general, un sfat este mai bine aplicat atunci cand este cerut explicit decat atunci cand este dat “gratuit”.

    Arta de a fi parinte:

Iata cateva sfaturi pe care le putem da totusi la modul general, pe care le putem include in referatele si lectoratele pentru parinti atat de necesare:

  • Parintele este de-a lungul vietii un model pentru copil, fapt ce il obliga sa-si controleze tot timpul atitudinea in fata copilului;
  • Parintele are capacitatea de a invata din greseli. “Greselile au valoare pentru ca, de cele mai multe ori cei mai multi dintre noi invatam mai mult din greselile noastre decat din succese” (M.Crasovan, 2005, p.116)
  • Comunica speranta si optimism, degaja relaxare;
  • Trebuie sa fie integru, sa existe o corelatie intre ceea ce spune si ce face, dar si ce pretinde copilului – sa stie ca, tot timpul, faptele sale au un impact major asupra copilului;
  • Parintele trebuie sa dovedeasca intelepciune in luarea unor decizii cat mai corecte, superioare valoric si valabile pe termen lung – prin extensie, copilul va invata de la parinte sa aleaga intre mai multe posibilitati pe cea mai buna, atunci cand se afla la o rascruce de drumuri, sa invete curajul sau cumpatarea, selectia valorilor, stabilirea prioritatilor.
  • Parintele sa-l motiveze pe copil, dandu-i, in acelasi timp, incredere in fortele proprii, curajul de a risca, de a incerca, de a se dezvolta.
  • Perseverenta parintelui, unitatea de cerinte si consecventa in scopul urmarit ar trebui sa fie insotita se de o reala judecata de valoare, de critica. Acest aspect sa fie facut intotdeauna argumentat, explicat si numai in sens pozitiv si constructiv, pentru a ajuta la dezvoltarea persoanei si a personalitatii copilului.
  • Parintele nu trebuie sa uite ca el este, in permanenta, suportul psihologic al copilului, vizand nevoile personale si emotionale ale acestuia, precum si capacitatea de integrare sociala, mai tarziu.
  • Un aspect deloc de neglijat este acela, al valorizarii sinelui la adevaratii parametrii: complexele de inferioritate sau de superioritate nu au ce cauta in relationarile copilului cu ceilalti.
  • Atitudinea adultilor influenteaza comportamentul copiilor, acestia fiind ca niste “bureti” ce absorb informatiile primite. Prin urmare, daca micutul traieste intr-un mediu de critica si cicaleala, el va invata sa condamne; daca va trai in ostilitate, el va deveni agresiv; daca traieste in teama el va invata sa devina anxios; daca este inconjurat de ridicol, el va deveni timid; daca traieste in rusine, el va invata sa se simta vinovat; asa cum daca traieste in incurajare, va fi increzator, iar daca traieste in acceptare si afectiune, va invata sa iubeasca.
  • Parintele este de partea copilului, ajutandu-l sa evite evenimentele neplacute, avertizandu-l in legatura cu consecintele, nu de a ameninta. Copilul sa aiba posibilitatea de a alege intre a se comporta in felul respectiv, suportand si consecintele sau, dimpotriva.
  • 12 Sfaturi Pentru Parinti – Cum Sa Fii Un Bun Parinte

    12 Sfaturi Pentru ParintiNu conteaza ca esti parinte de o zi, de vreo 15 ani sau 30 urmatoarele sfaturi sunt valabile in orice moment al carierei noastre de parinte si ar trebui sa le urmam ca atare.

      Sfaturi pentru parinti:

    1. Luati copiii in serios! Toti am fost copii; toti am manifestat stangacii; toti am avut nevoie de ajutorul unui adult. Copilaria este o etapa fundamentala vietii.

    2. Dovediti rabdare in relatiile cu copiii. Oferiti afectivitate, traiti emotii impreuna cu copiii pentru ca astfel ii veti avea mai aproape. Acordati prioritate sentimentelor (trairilor copiilor in legatura cu diverse probleme).

    3. Tonul vocii, expresia fetei, gestica sunt elemente care trebuie sa va preocupe.

    4. Accentuati comportamentele pozitive; apreciati favorabil o realizare cat de mica. Nu asociati corectarea cu pedepsirea. Indreptati, dar nu pedepsiti! Explicati greselile!

    5. Admonestati, dar nu uitati sa incurajati! “Daca vreti sa-i ajutati pe altii sa devina mai buni, folositi incurajarile. Dati impresia ca orice greseala poate fi indreptata” (Dale Carnejie – Secretele succesului)Cum Sa Fii Un Bun Parinte

    6. Fiti capabili de contacte umane, dovediti rabdare cu ceilalti. Nu dati insa sfaturi parintilor sau altor membri din familia copilului. Cei care pot da cele mai bune sfaturi nu dau sfaturi. Faceti-i sa-si mobilizeze propriile resurse pentru rezolvarea problemelor prezente si viitoare.

    7. Evitati mesajele verbale sau nonverbale amenintatoare, caci “atunci cand cineva e aratat cu degetul nu mai poate decat: sa taca, sa plece sau sa fie tentat sa umileasca la randul lui” (A. Sirota – Conduitele perverse in grup)

    8. Formati minti active, constiinte libere, buni cetateni! Activitatea educativa trebuie sa antreneze intreaga personalitate a copilului, trebuie sa-i conduca pe copii spre a gandi liber si creator, trebuie sa-i antreneze sa-si exprime cu claritate gandurile si sentimentele, sa-si motiveze si sa-si argumenteze actiunile. Accentul pus numai pe memorie la aceasta varsta este daunator.

    9. Evitati etichetarile de genul: “sunteti indisciplinati!”, “sunteti slabi!”, “sunteti incapabili!”

    10. Continuati sa va perfectionati propria activitate in relatia cu copilul dumneavoastra! Niciodata nu vom sti totul si mereu vom avea ceva de invatat! Generatiile de copii sunt mereu altele si a face educatie presupune, pe langa experienta, si cunostinte cat mai actuale din domeniile implicate.

    11. Asigurati sansele de success copilului dumnavoastra, el reprezinta o individualitate care poate progresa intr-un ritm propriu.

    12. Ajutati copilul sa-si formeze o parere pozitiva, dar realista despre sine insusi! Fiti alaturi de copil in momentele dificile si oferiti-va sprijinul atunci cand vi se cere!