Despre Cantece Pentru Copii

    Sa vorbim despre cantece pentru copii

Pornind de la mostenirea didactica lasata de o respectabila doamna educatoare, deja demult pensionata, d-na Silvia Pantea, am dorit sa aducem in atentia educatoarelor cateva cantece pentru copii de gradinita, bijuterii muzicale oarecum uitate.

Reactualizarea lor s-a dorit a veni in sprijinul colegelor educatoare, mai ales celor tinere, nascandu-se astfel urmatoarele cantecele pentru copii pe format cd muzical de uz didactic:


    PRIMAVARA PITICILOR
    TOAMNA PITICILOR
    IARNA PITICILOR
    CARNAVALUL PITICILOR
    SA CANTAM INAINTE DE…

Toate cd-urile contin in interiorul copertei textele cantecelor pentru copii in eventualitatea ca anumite cuvinte nu se pot deslusi la prima auditie.

Chiar daca in principiu ele au fost concepute pentru uz didactic, aceste cantece pentru copii de gradinita pot fi ascultate cu drag si acasa, chiar de catre copii mai mici, cei de varsta anteprescolara, pentru suavitatea vocii solistei d-na Eugenia Dragoi, cat si pentru muzicalitatea lor deosebita.

Vizitati si pagina noastra de Facebook: Cantece Pentru Copii De Gradinita pentru a ne vedea mai de aproape!

Cum Sa Faci Un Film Pentru Youtube In 7 Pasi

Iata cum a luat nastere noul nostru cantecel Pantofarul de pe CD-ul Carnavalul meseriilor. Il vei putea urmari si la finalul celor 7 pasi .

De ce ai nevoie ca sa faci un videoclip/film?

Ce este Windows Movie Maker?

Windows Movie Maker este un instrument, o unealta potrivita pentru a-ti transforma fotografiile intr-un film.

Movie Maker este un program simplu pe care oricine il poate folosi pentru a edita un video. Cu această aplicație poti amesteca filme,  fotografii si poti adauga muzică pentru orice creatie de-a ta.

Acest Tutorial iti va oferi informatiile de baza si cele necesare pentru a putea incarca filmul tau direct pe YouTube, Facebook, Flickr, Vimeo, SkyDrive, etc.

Aici poti sa descarci Windows Movie Maker

1. Deschide aplicatia si da click pe Import pictures pentru a incarca fotografiile dorite:

Desschideti aplicatia WMM

2. Selecteaza pozele pe urma da click pe Import:


3. Trage pe rand fotografiile pe care doresti să le plasezi în productia ta în partea de jos a ferestrei. (Storyboard)


4. Apasa pe Show Timeline, in acest mod vei putea sa editezi pozele in timeline.



5. Da click pe Import Audio or Music, iar filmul tau va avea melodia dorita. Fisierul il vei gasi in partea centrala, langa fotografii. Tot ce trebuie sa faci este sa-l tragi jos in timeline sau storyboard in sectiunea Audio/Music.


6. Potriveste, ajusteaza imaginile in functie de durata melodiei. Tot aici vei avea posibilitatea sa modifici dimensiunea, fontul, fundalul si titlul videoclipului pentru a obține cele mai bune rezultate, dand click pe Edit Movie. Nu uita si de “Efectele vizuale” pe care programul ti le oferă, pentru a crea mai mult continut dinamic.


7. Ultimul pas ar fi sa-l salvezi in calculatorul tau. Sus in stanga ferestrei vei vedea Finish Movie. Acolo salveaza-l sub ce forma doresti.

A Fi Un Bun Parinte…A Fi Un Instructor De Parinti

De-a lungul carierei unei educatoare, se cere acesteia sa faca si consiliere pentru parinti, chiar daca a absolvit sau nu un curs special pentru aceasta, chiar daca la randul ei este sau nu parinte.

Un cadru foarte potrivit pentru consilierea parintilor s-a dovedit a fi acest curs pentru parinti “EDUCATI ASA!”, care, cu toate micile imperfectiuni si aspecte discutabile (cum ar fi inadecvarea filmuletului de prezentare a situatiilor problema, care sunt foarte departe de situatiile specifice tarii noastre, de concretetea unor situatii familiale ale cursantilor) aduce laolalta cadre didactice si parinti, mai ales tineri, dornici in a se perfectiona in actul educativ pe care il rasfrang asupra copiilor lor, constienti ca schimbarile din societate pretind acest lucru.

Unul din pasii pe care cursantii (parintii) au de facut, spre finalul cursului, este asezarea intr-o anumita ordine, dorita de ei a unor calitati pe care le considera prioritare in ce priveste importanta lor in viata copiilor.

Intr-o dispunere absolut aleatorie, acestea sunt urmatoarele: AMBITIE, CREATIVITATE, ONESTITATE, A FI RELIGIOS, O BUNA EDUCATIE, A RESPECTA PARINTII, A FI SUPUS, OSPITALITATE, INDEPENDENTA, MANIERE FRUMOASE, INCREDERE IN SINE, COMPORTAMENT SOCIAL.

Trecand peste faptul ca poate aceste “criterii” n-au fost alese la modul ideal, sau ca li s-ar mai putea adauga, dupa unele opinii, si alte calitati (harnicie, toleranta, a fi autoritar, consecventa etc.) cursul le prevede pe cele enumerate si cere parintilor sa le aseze in ordinea dorita, dar li se cere si sa argumenteze de ce li se par prioritare unele sau altele in devenirea copilului lor.

A existat parinte care a inceput lista cu A FI RELIGIOS – acestui criteriu subsumandu-i-se toate celelalte, ceea ce pare a fi oarecum ciudat, de vreme ce, pana la a fi religios, parintele a intervenit oricum in liberul arbitru al copilului, acesta trebuie sa fi trecut prin multe alte etape anterior.

O mamica tanara a pus pe primul loc A RESPECTA PARINTII apoi A FI SUPUS. O privire in plan psihologic spune foarte multe despre ceea ce-si doreste de fapt parintele, mai mult pentru sine, pentru a-l stapani mai usor pe copil, facand din el, poate, o plastilina moale si usor de modelat, trecand in alt plan secundar, aspecte privind personalitatea copilului.

Fara a judeca sau cataloga atitudinea parintelui, nedorind sa consider ca fiind mai buna sau mai putin potrivita una sau alta dintre clasificarile facute de parinti (mai ales ca acestia si-au argumentat oricum alegerea facuta), ca instructor de parinti am sesizat urmatorul aspect: cele douasprezece criterii s-ar putea imparti in doua:

1. Cele care vizeaza personalitatea copilului, cele care il particularizeaza ca individ;
2. Cele care vizeaza intrarea lui in colectivitate, facand din el un membru al societatii integratoare.

Acest mod de a privi lucrurile imparte criteriile in doua grupuri, dupa cum urmeaza (din nou ordinea este aleatorie):

INDIVID
– AMBITIE
– INCREDERE IN SINE
– ONESTITATE
– A FI RELIGIOS
– CREATIVITATE

INTEGRARE SOCIALA
– O BUNA EDUCATIE
– A RESPECTA PARINTII
– SUPUNERE
– OSPITALITATE
– MANIERE FRUMOASE
– COMPORTAMENT SOCIAL

Dupa cum este conceput cursul, parintii nu sunt avizati in ceea ce priveste unghiul din care pot privi criteriile, fapt pentru care aranjarea proritatilor poate oferi unele surprize sau poate genera o usoara stare de confuzie in randul cursantilor mai analitici, care pot sesiza ambiguitatea sensurilor.

Pentru altii simpla lor enumerare nu ridica nici un fel de problema. Nimic nu se impune insa ca fiind definitiv si de neschimbat, mai ales ca acest curs este unul orientativ.

Totul se subordoneaza, in cele din urma, tipului de societate, felului in care fiecare parinte, impreuna cu ceilalti factori educationale, inteleg sa-l pregateasca pe copil pentru a face fata cerintelor unei societati dinamice, pentru a razbi in viata.

Uneori dorinta parintelui de a avea un copil docil si supus contravine necesitatii ca acesta sa paseasca in viata increzator si independent, avand capacitatea de a-si asuma decizii. Pana la final nici un parinte nu poate sa-si doreasca un copil “tinut in brate”, dependend de mama si de tata chiar si in viata lui de adult.

Pentru a concluziona, putem spune ca pentru a fi un bun parinte oricine trebuie sa faca mai mereu incursiuni in sufletul copilului, sa nu uite ca acesta va uita poate cunostintele, sfaturile, impresiile, dar nu va uita niciodata “cum l-ai facut sa se simta”. Un bun parinte va duce mereu cu sine memoria propriei copilarii.

Purtand Un Dialog Cu Copilul Tau

De o foarte mare importanta, in viata de parinte, se dovedeste a fi dialogul cu copilul. Asa cum noi, cei mari, dorim sa avem tot timpul dialoguri cu interlocutorii nostri, asa trebuie sa acordam si copilului sansa sa se exprime, sa fie ascultat, fara a fi intrerupt, pentru a nu i se da impresia ca nu este luat in seama.

    Dialog intre doua persoane: Tu si Copilul tau

Daca “ascultarea” este activa, autentica si pe de-a-ntregul, copilul simte ca este inteles, calitatea relatiilor interpersonale vor creste, siguranta si respectul lui de sine vor creste de asemenea.

De aceea parintii trebuie sa aiba grija de atitudinea pe care o au atunci cand stau de vorba cu copiii:

  • sa asculte atent si sa se concentreze;
  • sa indeparteze tot ce le distrage atentia si sa acorde copilului macar 15 minute din timpul lui;
  • sa se uite in ochii copilului si sa nu schimbe discutia;
  • sa fie atenti la personalitatea lui;
  • sa fie calmi, sa nu-l grabeasca;
  • sa manifeste empatie (sa se puna in situatia micutului atat ca interlocutor, cat si in situatia traita si povestita de copil);
  • sa nu pretinda ca au inteles daca nu este asa, sa nu critice;
  • sa vorbeasca despre preocuparile, nevoile sau chiar anxietatile lui, atunci cand este cazul
  • sa confirme ca au inteles, folosind un ton bland

Lipsa feed-back-ului verbal sau non-verbal poate duce in timp la rupturi grave in relatia parinte-copil, uneori cu consecinte greu de remediat, mai ales dupa ce copilul creste si se alatura unui anturaj de cele mai multe ori nepotrivit, dar in care i se pare ca este ascultat, inteles, valorizat.

Ghidul Parintilor – Esti Sau Nu Un Model Pentru Copilul Tau?

A ajuta parintii sa-si inteleaga mai bine copiii, este onorant si deopotriva un act mai mult decat responsabil.
Pornim de la premisa ca uneori parintii, ca si copiii lor, de altfel, nu trebuie sa fie “agresati” cu sfaturi date cu orice pret, ca, in general, un sfat este mai bine aplicat atunci cand este cerut explicit decat atunci cand este dat “gratuit”.

    Arta de a fi parinte:

Iata cateva sfaturi pe care le putem da totusi la modul general, pe care le putem include in referatele si lectoratele pentru parinti atat de necesare:

  • Parintele este de-a lungul vietii un model pentru copil, fapt ce il obliga sa-si controleze tot timpul atitudinea in fata copilului;
  • Parintele are capacitatea de a invata din greseli. “Greselile au valoare pentru ca, de cele mai multe ori cei mai multi dintre noi invatam mai mult din greselile noastre decat din succese” (M.Crasovan, 2005, p.116)
  • Comunica speranta si optimism, degaja relaxare;
  • Trebuie sa fie integru, sa existe o corelatie intre ceea ce spune si ce face, dar si ce pretinde copilului – sa stie ca, tot timpul, faptele sale au un impact major asupra copilului;
  • Parintele trebuie sa dovedeasca intelepciune in luarea unor decizii cat mai corecte, superioare valoric si valabile pe termen lung – prin extensie, copilul va invata de la parinte sa aleaga intre mai multe posibilitati pe cea mai buna, atunci cand se afla la o rascruce de drumuri, sa invete curajul sau cumpatarea, selectia valorilor, stabilirea prioritatilor.
  • Parintele sa-l motiveze pe copil, dandu-i, in acelasi timp, incredere in fortele proprii, curajul de a risca, de a incerca, de a se dezvolta.
  • Perseverenta parintelui, unitatea de cerinte si consecventa in scopul urmarit ar trebui sa fie insotita se de o reala judecata de valoare, de critica. Acest aspect sa fie facut intotdeauna argumentat, explicat si numai in sens pozitiv si constructiv, pentru a ajuta la dezvoltarea persoanei si a personalitatii copilului.
  • Parintele nu trebuie sa uite ca el este, in permanenta, suportul psihologic al copilului, vizand nevoile personale si emotionale ale acestuia, precum si capacitatea de integrare sociala, mai tarziu.
  • Un aspect deloc de neglijat este acela, al valorizarii sinelui la adevaratii parametrii: complexele de inferioritate sau de superioritate nu au ce cauta in relationarile copilului cu ceilalti.
  • Atitudinea adultilor influenteaza comportamentul copiilor, acestia fiind ca niste “bureti” ce absorb informatiile primite. Prin urmare, daca micutul traieste intr-un mediu de critica si cicaleala, el va invata sa condamne; daca va trai in ostilitate, el va deveni agresiv; daca traieste in teama el va invata sa devina anxios; daca este inconjurat de ridicol, el va deveni timid; daca traieste in rusine, el va invata sa se simta vinovat; asa cum daca traieste in incurajare, va fi increzator, iar daca traieste in acceptare si afectiune, va invata sa iubeasca.
  • Parintele este de partea copilului, ajutandu-l sa evite evenimentele neplacute, avertizandu-l in legatura cu consecintele, nu de a ameninta. Copilul sa aiba posibilitatea de a alege intre a se comporta in felul respectiv, suportand si consecintele sau, dimpotriva.