A Fi Un Bun Parinte…A Fi Un Instructor De Parinti

De-a lungul carierei unei educatoare, se cere acesteia sa faca si consiliere pentru parinti, chiar daca a absolvit sau nu un curs special pentru aceasta, chiar daca la randul ei este sau nu parinte.

Un cadru foarte potrivit pentru consilierea parintilor s-a dovedit a fi acest curs pentru parinti “EDUCATI ASA!”, care, cu toate micile imperfectiuni si aspecte discutabile (cum ar fi inadecvarea filmuletului de prezentare a situatiilor problema, care sunt foarte departe de situatiile specifice tarii noastre, de concretetea unor situatii familiale ale cursantilor) aduce laolalta cadre didactice si parinti, mai ales tineri, dornici in a se perfectiona in actul educativ pe care il rasfrang asupra copiilor lor, constienti ca schimbarile din societate pretind acest lucru.

Unul din pasii pe care cursantii (parintii) au de facut, spre finalul cursului, este asezarea intr-o anumita ordine, dorita de ei a unor calitati pe care le considera prioritare in ce priveste importanta lor in viata copiilor.

Intr-o dispunere absolut aleatorie, acestea sunt urmatoarele: AMBITIE, CREATIVITATE, ONESTITATE, A FI RELIGIOS, O BUNA EDUCATIE, A RESPECTA PARINTII, A FI SUPUS, OSPITALITATE, INDEPENDENTA, MANIERE FRUMOASE, INCREDERE IN SINE, COMPORTAMENT SOCIAL.

Trecand peste faptul ca poate aceste “criterii” n-au fost alese la modul ideal, sau ca li s-ar mai putea adauga, dupa unele opinii, si alte calitati (harnicie, toleranta, a fi autoritar, consecventa etc.) cursul le prevede pe cele enumerate si cere parintilor sa le aseze in ordinea dorita, dar li se cere si sa argumenteze de ce li se par prioritare unele sau altele in devenirea copilului lor.

A existat parinte care a inceput lista cu A FI RELIGIOS – acestui criteriu subsumandu-i-se toate celelalte, ceea ce pare a fi oarecum ciudat, de vreme ce, pana la a fi religios, parintele a intervenit oricum in liberul arbitru al copilului, acesta trebuie sa fi trecut prin multe alte etape anterior.

O mamica tanara a pus pe primul loc A RESPECTA PARINTII apoi A FI SUPUS. O privire in plan psihologic spune foarte multe despre ceea ce-si doreste de fapt parintele, mai mult pentru sine, pentru a-l stapani mai usor pe copil, facand din el, poate, o plastilina moale si usor de modelat, trecand in alt plan secundar, aspecte privind personalitatea copilului.

Fara a judeca sau cataloga atitudinea parintelui, nedorind sa consider ca fiind mai buna sau mai putin potrivita una sau alta dintre clasificarile facute de parinti (mai ales ca acestia si-au argumentat oricum alegerea facuta), ca instructor de parinti am sesizat urmatorul aspect: cele douasprezece criterii s-ar putea imparti in doua:

1. Cele care vizeaza personalitatea copilului, cele care il particularizeaza ca individ;
2. Cele care vizeaza intrarea lui in colectivitate, facand din el un membru al societatii integratoare.

Acest mod de a privi lucrurile imparte criteriile in doua grupuri, dupa cum urmeaza (din nou ordinea este aleatorie):

INDIVID
– AMBITIE
– INCREDERE IN SINE
– ONESTITATE
– A FI RELIGIOS
– CREATIVITATE

INTEGRARE SOCIALA
– O BUNA EDUCATIE
– A RESPECTA PARINTII
– SUPUNERE
– OSPITALITATE
– MANIERE FRUMOASE
– COMPORTAMENT SOCIAL

Dupa cum este conceput cursul, parintii nu sunt avizati in ceea ce priveste unghiul din care pot privi criteriile, fapt pentru care aranjarea proritatilor poate oferi unele surprize sau poate genera o usoara stare de confuzie in randul cursantilor mai analitici, care pot sesiza ambiguitatea sensurilor.

Pentru altii simpla lor enumerare nu ridica nici un fel de problema. Nimic nu se impune insa ca fiind definitiv si de neschimbat, mai ales ca acest curs este unul orientativ.

Totul se subordoneaza, in cele din urma, tipului de societate, felului in care fiecare parinte, impreuna cu ceilalti factori educationale, inteleg sa-l pregateasca pe copil pentru a face fata cerintelor unei societati dinamice, pentru a razbi in viata.

Uneori dorinta parintelui de a avea un copil docil si supus contravine necesitatii ca acesta sa paseasca in viata increzator si independent, avand capacitatea de a-si asuma decizii. Pana la final nici un parinte nu poate sa-si doreasca un copil “tinut in brate”, dependend de mama si de tata chiar si in viata lui de adult.

Pentru a concluziona, putem spune ca pentru a fi un bun parinte oricine trebuie sa faca mai mereu incursiuni in sufletul copilului, sa nu uite ca acesta va uita poate cunostintele, sfaturile, impresiile, dar nu va uita niciodata “cum l-ai facut sa se simta”. Un bun parinte va duce mereu cu sine memoria propriei copilarii.

One thought on “A Fi Un Bun Parinte…A Fi Un Instructor De Parinti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*